I.Așezare geografică

Comuna Horoatu Crasnei este situată în partea de sud-vest a județului Sălaj, iar din punct de vedere hidrografic în bazinul superior al râului Crasna, la obârșia râului, în apropierea vârfului unghiului format de culmile cristaline ale Munților Meseș și Plopiș. Comuna este situată în Depresiunea Șimleului, la poalele munților Meseș, are o suprafață de 8194 Km2 și este formată din satele: Horoatu Crasnei, Șeredeiu, Stârciu și Hrez si un cătun Poic.
Localitățile comunei sunt situate, în latitudine, între 46°58' și 47°08' latitudine nordică, iar în longitudine se situează între 22°52' și 23°01' longitudine estică.
Horoatu Crasnei se învecinează la nord-est cu comuna Meseșenii de Jos, la sud-est cu comuna Buciumi, la sud-vest cu comuna Cizer, la nord-vest cu comuna Bănișor, iar la nord cu comuna Crasna, spre sud comuna se învecinează cu comunele Almașu, Fildu de Jos și Ciucea care aparține de județul Cluj.
Cândva satul Horoatu Crasnei era așezat la sosea dar in urma atacurilor hoardelor străine s-a mutat pe lângă valea Crasnei iar în vechiul loc au rămas doar câteva case, majoritatea fiind cârciumi, cel mai vechi si mai renumit dintre ele fiind Hanul "Berbeci".
Cea mai apropiată stație CFR se găsește în Zalău , orașul reședință de județ sau Ciucea, un important nod de cale ferată. "În partea de sud-est de Stârciu peste deal este Plesca, un sat mic, dar cred ca destul de bogat și cu oameni la locul lor. Prin acest sat trece drumul care era si principal pentru noi si de acolo se lua autobusul, ziceam noi « cursa » pentru a merge la Ciucea, unde era gara CFR si de unde se lua trenul sa mergi in toate orașele României" notează Vasile PINTEA în cartea sa. Cam așa a fost(...în Stârciu- din aducerile aminte).
Cel mai apropiat aeroport cu posibilitate de zboruri internaționale este aeroportul din Cluj-Napoca, la distanta de 100 de km.
Satul Horoatu Crasnei este la o distanță aproximativ egală de cele două orașe mai importante din județ: Zalău și Șimleul Silvaniei, aproximativ 25 km. Satul Stârciu se află la o distanta de 5 km de centrul de comună, iar satul Hurez la aproximativ 8 km. Satul Șeredeiu este la o distanță de 4 km de satul Horoatu.
În comună există o șosea pe o distanță de 2 km - drumul județean Ciucea - Zalău, care era asfaltat, dar foarte deteriorat. În prezent Consiliul Județean Sălaj a câștigat un proiect pentru reabilitarea acestei șosele. Drumurile comunale și cele vicinale sunt reparate anual cu balastru exploatat din râul Crasna.
Comuna este străbătută de două drumuri județene 108G aflat într-o stare normală de exploatare care unește Zalăul cu Ciucea prin Crasna și 108A care trece prin Cătunul Poic aflat într-un proiect de reabilitare.

II.Relieful

Comuna este situată într-o zonă colinară la vest de Munții Meseșului, se întinde până la cătunul Poic situat la o altitudine de aproximativ 600 m - cătun ce aparține de satul Hurez. Pe teritoriul comunei regăsim o gamă variată de soluri de la cele nisipoase, frecvente pe valea râului Crasna până la soluri argiloase și podzoluri.

III.Clima

Clima în general blândă, cu ierni cu înghețuri nu prea puternice, a suferit modificări în ultimii ani. Temperaturile minime din timpul iernii ajungând până la minus 20 - 22 grade Celsius, cele maxime din timpul verii ajungând la 36 grade Celsius. Ceea ce caracterizează ultimii ani este trecerea într-un interval de timp foarte scurt de la iarnă la vară.
Clima este temperată cu precipitații 600 - 700 mm pe an cu temperaturi medii multianuale de 12- 15 grade Celsius. 
Brumele târzii de primăvară și cele timpurii de toamnă nu sunt caracteristice pentru această zonă, se întâmplă accidental în special pe cursul văilor sau în zonele cu păduri de la altitudini mai mari.
Precipitațiile iarna sub formă de lapoviță și ninsoare nu sunt de obicei însoțite de vânturi puternice. Vara nu este frecventă grindina, doar accidental în anii cu condiții deosebite de climă.

IV.Hidrografia

Comuna se află în bazinul Crasnei, râul Crasna izvorăște din Munții Mesețului sub denumirea de Valea Sfântă și străbate întreaga comună. În Stârciu regăsim Valea Ragului, Valea Gumbii, Valea Satului, Valea Blidireși.
În Șeredeiu izvorăște pârâul Seredenca de unde și denumirea localității. În Horoatu Crasnei mai putem aminti pârâul Kisbogar după denumirea locului de unde izvorăște. Toate aceste ape curgătoare se varsă în râul Crasna. Din cauza exploatării neraționale a balastului de pe văi, tot mai multe terenuri agricole sunt distruse de ape iar podurile și podețele sunt într-un real pericol.

V.Vegetația. Fauna. Arii protejate

Comuna se află în zona colinară, la etajul montan inferior, unde sunt caracteristice pădurile de stejar, fag, cer, carpen, paltin, mesteacăn. Pe văi crește salcia și arinul. La altitudini de peste 800 m (Măgura Priei) regăsim coniferele și tufele de alun. Animalele sălbatice caracteristice acestei zone sunt: lupul, vulpea, mistrețul, căprioara, iepurele.
Unele din aceste specii s-au înmulțit considerabil în ultimii ani datorită faptului că nu sunt vânate, se aventurează și în zonele locuite producând pagube în culturile agricole sau efectivul de animale.
În zona comunei nu au fost identificate arii care ar intra sub incidența ariilor protejate.

VI.Cadrul cultural religios

Spiritualitate locală. Viață artistică. Societate civilă. Personalități

O componentă importantă a spiritualității locale o constituie circulația cărții românești de cult. Începuturile "scrisului și cetitului" la românii din Depresiunea Șimleului, se situează cu mult înainte de atestarea prezenței în zonă a primelor cărți tipărite în Provinciile Române. Multă vreme, cartea manuscrisă a ținut locul celei tipărite, iar în aceste condiții se poate vorbi chiar despre o tradiție a cărții manuscrise pe aceste locuri, dovedită cu prezența, încă din prima jumătate a secolului XVII-lea, poate chiar mai înainte. Printre primele biserici de lemn atestate istoriorigrafic în Depresiunea Șimleului, în majoritate azi dispărute, se numără și cea din localitatea Horoatu Crasnei, din anul 1749. Dascălul Pavel este unul dintre copiștii peregrini importanți ai primei jumătăți a secolului al XVIII-lea, între 1737-1740, perioadă în care a stat în ținutul Silvaniei. Prin amploarea activității de manu-copiere repetată a aceleiași cărți, Mineiul, acesta a impus această scriere liturgică pe o arie însemnată, printre care și Horoatu Crasnei. Acest manuscris este păstrat în Depozitul Eparhial Catedrala "Sf. Vinere" din Zalău, ca donație particulară.
Din cele peste 1100 exemplare aflate în inventarele depozitelor de concentrare din județ, o pătrime, adică peste 250, sunt aduse aici de la bisericile aparținătoare Protopopiatului Ortodox Român din Șimleu Silvaniei. Redăm mai jos inventarul titlurilor, edițiilor, oficinelor tipografice și a deținătorilor colectivi de carte veche românească din Depozitul Eparhial Șimleu Silvaniei: Antologhion, București, 1760, 1766 (Stârciu), Apostolier, Blaj, 1802 (Horoatu Crasnei, Hurez, Stârciu), Biblia, Blaj, 1795 (Stârciu), Bolb, Ioan, Carte de învățături creștinești, Blaj, 1793 (Hurez), Cazanii, București, 1768 (Horoatu Crasnei, Hurez, Stârciu), Chiriacodromion, 1732 (Hurez), Liturghier, București, 1747 (Horoatu Crasnei); 1807 (Petenia), Penticostar, Blaj, 1768 (Hurez), 1743 (Stârci), Strastnic, Blaj, 1753 (Horoatu Crasnei), 1817 (Hurez, Stârciu - 3ex. Șeredeiu) Triod, București, 1761 (Stârciu).
Până în ultimii ani în unele sate ale comunei populația și-a păstrat porturile și obiceiurile. În satul Horoatu Crasnei, în jurul anilor 1924 - 1930, se purta îmbrăcămintea moștenită din strămoși.
Bărbații purtau iarna sumane făcute din lina de oaie Turcana, pantaloni (cioareci) tot din lână, căciuli din blană de miel, iar ca încălțăminte opinci din piei sau pânză cauciucată.
Femeile purtau rochii largi din pânză de lână țesută de ele și sumane asemănătoare celor bărbătești.
Vara, în zilele de sărbătoare, bărbații purtau izmene largi din pânză de bumbac sau cânepă, laibăre (veste) cu nasturi metalici, pălării de paie. Femeile purtau poale largi, albe, cu diferite modele populare, zadii (șorturi), spacele (bluze).
Acest port, la femei, se mai păstrează și astăzi cu ocazia diferitelor sărbători, pe când la bărbați, portul a dispărut suferind influența portului de la oraș.
Cu ocazia nunților sau petrecerilor se folosea ca instrument de cântat fluierul, clarinetul mai târziu vioara și acordeonul. S-au păstrat și unele strigături de pe la nunți mai ales în satele Șeredeiu și Hurez.
Uneori cu ocazia muncilor agricole se practica claca. Vecinii și neamurile ajută pe cel în cauză, singura lor plata fiind mâncarea și băutura consumată.
Măsura laptelui la oi - măsurișul - se practică primăvara la scoaterea oilor la pășunat când se măsoară cantitatea de lapte de la fiecare oaie. În funcție de laptele obținut se stabilește numărul de "lăpți" ce revine proprietarului pe timpul verii.
Un obicei vechi ți tradițional care s-a pastrat până în zilele noastre este colindatul. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă tinerii se adună în grupuri și pleacă la colindat, cei mici cu "steaua", " irodul", "plugușorul" iar tineretul cu "dansul călușarilor".
La nivel de comună funcționează o bibliotecă comunală cu un număr de 11 000 volume și un număr de 1 200 cititori. La nivelul școlilor din satele comunei funcționează câte o bibliotecă școlară de unde elevii își pot procura cărțile necesare.
În fiecare sat al comunei există un cămin cultural, care însă din cauza neglijenței și lipsei de bani, nu sunt în stare de funcționare cu excepția Căminului Cultural din satul Horoatu Crasnei, unde s-au făcut unele reparații și se țin spectacole.
În satul Horoatu Crasnei există un monument al eroilor în curtea bisericii ortodoxe, monument ridicat în amintirea eroilor căzuți în cele două războaie mondiale.
De numele comunei se leagă numele primei trupe de rock din România. În satul Stîrciu s-au născut doi dintre membrii fondatori ai formației SINCRON - Tony și Coco Cobârzan. Formația a devenit rapid un adevărat fenomen cultural în România, nume celebre precum Cornel Fugaru sau Anda Călugăreanu figurând alături de numele celor doi fii ai comunei Horoatu Crasnei.
Antoniu Cobârzan a emigrat în America de unde în 2006 a revenit pe meleagurile natale, s-a întâlnit cu vechi prieteni din sat și a scris și publicat o carte: Un ardelean în America.

Locașuri de cult

Biserica ortodoxă din Horoatu Crasnei

A fost zidită pe cheltuiala credincioșilor (a fost greco-catolică), dar și cu un ajutor de la județ - în valoare de 50.000 lei - din cărămidă arsă (s-a ars chiar în sat în anul 1925), începând cu anul 1931, preot fiind Victor Cristea, iar epitrop Nicolae Mândrutiu. Sfințirea s-a făcut de către Preasfinția Sa Valeriu Traian Frentiu, Episcopul Oradiei, în anul 1937 (Greco-catolic).
Biserica are o lungime de 18,40 m, lățimea de 7,40 m și înălțimea în interior, până la boltă, de 6,80 m. Intrarea se face din pridvor în tindă. De aici se intră în pronaos și în naos, acestea alcătuind o singură încăpere. Altarul bisericii este spre răsărit. Tot din tinda se urcă în cor, iar din cor în turnul clopotniță. Turnul este prevăzut cu trei clopote: mare, mijlociu și mic. Clopotul mare a fost turnat în anul 1937. Cel mijlociu provine de la biserica veche și nu se cunoaște anul fabricației. Clopotul mic este tot de la biserica veche și a fost donat de către Roman Filip în anul 1832.
Între anii 1992-1995 a fost renovată complet: s-a tencuit interiorul, s-a pictat în stil bizantin, tehnică frescă, s-a pictat iconostasul, s-au executat și montat lambriuri, s-au făcut unele reparații exterioare. Toate cheltuielile au fost suportate de către credincioșii ortodocși (134 familii - 12.000.000 lei vechi). Preot a fost ic. Ioan Coste, iar epitrop domnul Sălăjan Grigoriu. A fost resfințită de către Preasfinția Sa Dr. Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei, în anul 1995.
În anii 2002-2003 a fost renovată complet în exterior: s-a înlocuit țigla de pe acoperiș cu tabla de aluminiu, s-a tencuit în terasit, s-a realizat încălzirea centrală; toate veșmintele liturgice și obiectele de cult au fost înnoite. Cheltuielile au fost suportate în totalitate de către credincioșii ortodocși (110 familii - 180.000.000 lei vechi). Preot a fost ic. Dan Haiduc, iar epitrop domnul Holhos Octavian. Slujba de sfințire s-a făcut în data de 20 iulie 2003, de către Preasfinția Sa Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, alături de un numeros sobor de preoți și câteva sute de credincioși.
Preoții parohi ai bisericii au fost: Victor Cristea, între anii 1911-1945 (greco-catolic), Aurel Pop - 1945-1984 (Greco-catolic,ortodox), Alexandru Horvat - 1984-1990, Ioan Coste - 1990-1997, Dan Haiduc - 1997-2014, Stânean Vlad-2014-prezent.
Amintim în cele din urmă, faptul că cel mai important eveniment actual din viața Parohiei și a bisericii este sărbătoarea hramului bisericii, Sf. Prooroc Ilie, pe data de 20 iulie a fiecărui an, când se săvârșește Taina Sf. Maslu de obște, cu participarea mai multor preoți și a numeroși credincioși.

Biserica ortodoxă Petenia

A fost ridicată pe cheltuiala credincioșilor (Greco-catolici la acea vreme), în anul 1931, preot fiind Victor Cristea, epitrop Marian Teodor, iar maistru zidar Victor Păușan. Potrivit unor documente din arhiva Parohiei, biserica de lemn a fost adusă din satul Bogdana, Jud. Cluj, dar dintr-o monografie parohială alcătuită de către preotul Horvat Alexandru, și potrivit mărturiei credincioșilor vârstnici ai Parohiei, aflăm că biserica a fost adusă cu carele cu boi, peste deal, din localitatea Meseșenii de Sus, fiind cumpărată de către credincioșii din Petenia.
Biserica are o lungime de 14 m, lățimea de 5 m, iar înălțimea interioară, până la boltă de 5 m. Fundația este din piatră și beton, peste care s-a turnat o cunună de beton până aproape la nivelul geamurilor (pentru a căștiga înălțime față de biserica veche). Peste cununa din beton sunt așezate bârnele și acoperișul, de la biserica cumpărată și adusă din Meseșeni. Intrarea se face dinspre apus, în pronaos, apoi în naos, acestea fiind despărțite printr-un perete din lemn de aproximativ un metru înălțime. Altarul este spre răsărit. Din pronaos se urcă în cor, iar de aici în turnul clopotniță. Biserica are două clopote: mare și mic. Clopotul mare a fost turnat la Sibiu, în anul 1921, iar cel mic tot la Sibiu, în anul 1931.
Din anul 2004 filia Petenia a devenit Parohie, și după doi ani au început ample lucrări de renovare interioară și exterioară a bisericii. S-a înlocuit acoperișul, s-a renovat complet exteriorul (tencuiala minerală), s-a tencuit interiorul, s-au montat lambriuri, urmând să se execute pictura în anii ce urmează. S-a primit un ajutor financiar de 10.000 lei, din partea Consiliului Județean Sălaj, toate celelalte cheltuieli fiind suportate de către credincioșii ortodocși.

 Pr. paroh Pușcaș Laurian Mihai.

Biserica greco-catolică Horoatu-Crasnei

Din 1990 cultul greco-catolic căreia nu i s-au retrocedat bisericile vechi și-a desfășurat activitatea în capele improvizate, în casa D-nei Burcus Irina până în 1999, și de atunci până azi în casa parohială cumpărată în același an. În septembrie 2007 s-a început construirea noii biserici, în centru lângă casa parohială. Biserica este după modelul mănăstirilor din Moldova, proiectul a fost făcut gratuit de D-l arhitect Arboreanu (Cluj), calculul de rezistență (de asemenea gratuit) de d-na inginer Gribovski Lucia (Cluj). Parohia numără azi 35 de familii structurată pe procente aproximativ egale ca vârstă.

 Preot paroh Șofineți Mihai

Biserica ortodoxa Sf.Nicolae din Stârciu- monument istoric

Satul Stîrciu este atestat documentar încă din 1341, avînd o populație majoritar românească. Aceasta a trecut la biserica greco-catolică de la începutul secolului al XVIII-lea. În acest context apare surprinzătoare prezența bisericii ortodoxe Sf. Nicolae construită între 1904-1911. Noua biserică se construiește într-o poziție relativ centrală.
Biserica a fost sfințită de către Miron Cristea, primul Patriarh al României Mari, pe atunci Episcop al Caransebeșului la 12 septembrie 1912. 
Clădirea surprinde prin calitatea arhitecturală în contextul în care satul este unul sărac.
Biserica are o singură navă la care s-au atașat două hore semicirculare la interior și poligonale la exterior. Turnul clopotniță constituie un volum separat alipit fațadei vestice. Biserica este acoperită cu o boltă de lemn finisată cu stuc ce devine suport pentru pictură.
Un colectiv al Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Tehnice Cluj a alcătuit la cererea primăriei Horoatu Crasnei un studiu amanunțit despre biserica care să servească ca argument pentru includerea acesteia în rîndul monumentelor istorice.

Preot paroh Pop Teodor.

Biserica ortodoxă (fostă greco-catolică) Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Stârciu

Biserica este construită în anul 1945 și până în 1948 a fost greco-catolică.

Biserica ortodoxă din lemn din Poiana Stârciului

Biserica este construită din lemn în anul 2006, în locul numit Poiana Stârciului și este netarnosită. Hramul propus de donatori este "Sfinții Ciprian și Justina". Are în apropiere "Izvorul Leacurilor", considerat miraculos, datorită numeroaselor vindecări din ultimii 50 de ani. În acest sfânt locaș slujește preot Rafael Radu Blejan.

Biserica Reformată (calvină) Horoatu Crasnei

Biserica reformată este așezată pe strada Horoat care este locuită îndeosebi de populație de etnie maghiară. Pe locul actualei biserici reformate se amintește în documente istorice de existența unei biserici romano-catolice, construită din lemn pe la anul 1470. Actuala biserică a fost construită pe la sfârșitul secolului al XVII-lea din piatră cu acoperișul din șindrilă, având o arhitectură în stil gotic și renascentist. Biserica de piatră care a înlocuit pe cea de lemn a fost tot romano-catolică, dar din anul 1567 când populația maghiară a tecut la calvinism, datează ca biserică reformată. Pe lângă biserică a funcționat o școală confesională până în 1869 când a trecut sub tutela statului, iar în 1919 s-a redeschis și a funcționat până în 1923.
Dimensiunile bisericii sunt: lungime 25 m, lățime 10 m, înălțime 8 m. Atât în interior cât și în exterior biserica este zugrăvită în alb. Conform tradiției reformate în biserică sunt: masa domnului, amvonul și 30 de banci. Orga din biserică datează din 1875, făcută de Kalonics Istvan din Odorheiul Secuiesc. Biserica a intrat în circuitul monumentelor istorice din România. Pastor a fost Salanfaly Judit până în anul 2015, iar în prezent este pastor Bogya Miklos.

Biserica ortodoxă Sfântul Dumitru Ponița

În anul 1901,  apare menționată începerea construcției unei  biserici, materialul folosit la construcție fiind piatra. Biserica a fost zidită pe un teren cumpărat de către săteni, de la un localnic numit Băican Iosif.
Lucrările de construcție au luat sfârșit în anul 1903. Construcția acestui locaș de cult este din piatră, de la fudație până la acoperiș. Biserica este acoperită cu țiglă, iar turnul bisericii sete acoperit cu tablă.
Lungimea bisericii este de 18,40 metri, lățimea de 7,40 metri, iar înălțimea de 6,80 metri.
La început biserica a fost padimentată cu scânduri din lemn de brad până în anul 2009, iar din 2009 acest padiment a fost schimbat cu parchet melaminat. Tot in acel an s-au schimbat și geamurile vechi cu unele noi din termopan. Primul sistem de încalzire a fost montat în anul 2001, și acesta era format dintr-o sobă ce avea instalat un motor electric cu elice care trimitea căldura din sobă prin niște tuburi de aluminiu în Biserică. Acest sistem de încalzire a fost numit centrală cu termosuflantă. Această termosuflantă a fost schimbată tot în anul 2009 cu o centrală modernă ce face încălzirea cu apă prin calorifere, iar materialul folosit la întreținerea căldurii este lemnul.
În anul 2011 s-a restaurat biserica si în exterior, iar la sfârșitul acestor lucrări, mai precis în 26 iunie 2011, Biserica a fost resfințită.

Preot paroh Butaș Ovidiu.

Biserica ortodoxă Hurez „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”

Biserica Penticostală MARANATA Stârciu

Sari la conținut