Cadrul cultural-religios

Spiritualitate locală. Viaţă artistică. Societate civilă. Personalităţi

O componentă importantă a spiritualității locale o constituie circulația cărții românești de cult. Începuturile "scrisului şi cetitului" la românii din Depresiunea Şimleului, se situează cu mult înainte de atestarea prezenţei în zonă a primelor cărţi tipărite în Provinciile Române. Multă vreme, cartea manuscrisă a ţinut locul celei tipărite, iar în aceste condiţii se poate vorbi chiar despre o tradiţie a cărţii manuscrise pe aceste locuri, dovedită cu prezenţa, încă din prima jumătate a secolului XVII-lea, poate chiar mai înainte. Printre primele biserici de lemn atestate istoriorigrafic în Depresiunea Şimleului, în majoritate azi dispărute, se numără şi cea din localitatea Horoatu Crasnei, din anul 1749. Dascălul Pavel este unul dintre copiştii peregrini importanţi ai primei jumătăţi a secolului al XVIII-lea, între 1737-1740, perioadă în care a stat în ţinutul Silvaniei. Prin amploarea activităţii de manu-copiere repetată a aceleiaşi cărţi, Mineiul, acesta a impus această scriere liturgică pe o arie însemnată, printre care şi Horoatu Crasnei. Acest manuscris este păstrat în Depozitul Eparhial Catedrala "Sf. Vinere" din Zalău, ca donaţie particulară.

 

Din cele peste 1100 exemplare aflate în inventarele depozitelor de concentrare din judeţ, o pătrime, adică peste 250, sunt aduse aici de la bisericile aparţinătoare Protopopiatului Ortodox Român din Şimleu Silvaniei. Redăm mai jos inventarul titlurilor, ediţiilor, oficinelor tipografice şi a deţinătorilor colectivi de carte veche românească din Depozitul Eparhial Şimleu Silvaniei:Antologhion, Bucureşti, 1760, 1766 (Stârciu), Apostolier, Blaj, 1802 (Horoatu Crasnei, Hurez, Stârciu), Biblia, Blaj, 1795 (Stârciu), Bolb, Ioan, Carte de învățături creştineşti, Blaj, 1793 (Hurez), Cazanii, Bucureşti, 1768 (Horoatu Crasnei, Hurez, Stârciu), Chiriacodromion, 1732 (Hurez), Liturghier, Bucureşti, 1747 (Horoatu Crasnei); 1807 (Petenia), Penticostar, Blaj, 1768 (Hurez), 1743 (Stârci), Strastnic, Blaj, 1753 (Horoatu Crasnei), 1817 (Hurez, Stârciu - 3ex.  Şeredeiu)  Triod, Bucureşti, 1761 (Stârciu).

 

Până în ultimii ani în unele sate ale comunei populația și-a păstrat porturile și obiceiurile. În satul Horoatu Crasnei, în jurul anilor 1924 - 1930, se purta îmbrăcămintea moștenită din strămoși.

Bărbații purtau iarna sumane făcute din lina de oaie Turcana, pantaloni (cioareci) tot din lână, căciuli din blană de miel, iar ca încălțăminte opinci din piei sau pânză cauciucată.

Femeile purtau rochii largi din pânză de lână țesută de ele și sumane asemănătoare celor bărbătești.

Vara, în zilele de sărbătoare, bărbații purtau izmene largi din pânză de bumbac sau cânepă, laibăre (veste) cu nasturi metalici, pălării de paie. Femeile purtau poale largi, albe, cu diferite modele populare, zadii (șorturi), spacele (bluze).

Acest port, la femei, se mai păstrează și astăzi cu ocazia diferitelor sărbători, pe când la bărbați, portul a dispărut suferind influența portului de la oraș.

 

Cu ocazia nunților sau petrecerilor se folosea ca instrument de cântat fluierul, clarinetul mai târziu vioara și acordeonul. S-au păstrat și unele strigături de pe la nunți mai ales în satele Seredei și Hurez.

   'La nunta se chiueste,                                "Multe sate am umblat,

    Cui nu-i place nu primeste,                        Lat c-aiesta n-am aflat,

    La nunta se descinta,                                  Case facute din birne,

    Cui nu-I place nu asculta"                          Si atitea fete batrine"

 

  "Caci aceea nu-I muiere,                            "Fetele pina ce-s fete,

    Care n-are la briu cheie,                             Nu le vezi la crisma bete,

    Sa manince si sa beie,                                D-apoi daca se marita,

    Pe barbat dracul sa-l ieie"                          Cite doua la o litra"

 

Uneori cu ocazia muncilor agricole se practica claca. Vecinii și neamurile ajută pe cel în cauză, singura lor plata fiind mâncarea și băutura consumată.

 

Măsura laptelui la oi - măsurișul - se practică primăvara la scoaterea oilor la pășunat când se măsoară cantitatea de lapte de la fiecare oaie. În funcție de laptele obținut se stabilește numărul de "lăpți" ce revine proprietarului pe timpul verii.

 

Un obicei vechi ți tradițional care s-a pastrat până în zilele noastre este colindatul. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă tinerii se adună în grupuri și pleacă la colindat, cei mici cu "steaua", " irodul", "plugușorul" iar tineretul cu "dansul călușarilor".

 

La nivel de comună funcționează o bibliotecă comunală cu un număr de  11 000  volume și un număr de  1 200 cititori. La nivelul școlilor din satele comunei funcționează câte o bibliotecă școlară de unde elevii își pot procura cărțile necesare.

 

În fiecare sat al comunei există un cămin cultural, care însă din cauza neglijenței și lipsei de bani, nu sunt în stare de funcționare cu excepția Căminului Cultural din satul Horoatu Crasnei, unde s-au făcut unele reparații și se țin spectacole.

 

În satul Horoatu Crasnei există un monument al eroilor în curtea bisericii ortodoxe, monument ridicat în amintirea eroilor căzuți în cele două războaie mondiale.

 

De numele comunei se leagă numele primei trupe de rock din România. În satul Stîrciu s-au născut doi dintre membrii fondatori ai formației SINCRON - Tony și Coco Cobârzan. Formația a devenit rapid un adevărat fenomen cultural în România, nume celebre precum Cornel Fugaru sau Anda Călugăreanu figurând alături de numele celor doi fii ai comunei Horoatu Crasnei.

Antoniu Cobârzan a emigrat în America de unde în 2006 a revenit pe meleagurile natale, s-a întâlnit cu vechi prieteni din sat și a scris și publicat o carte: Un ardelean în America.

 

Locașuri de cult

Biserica ortodoxă din Horoatu Crasnei
A fost zidită pe cheltuiala credincioșilor (a fost greco-catolică), dar și cu un ajutor de la județ - în valoare de 50.000 lei - din cărămidă arsă (s-a ars chiar în sat în anul 1925), începând cu anul 1931, preot fiind Victor Cristea, iar epitrop Nicolae Mândrutiu. Sfințirea s-a făcut de către Preasfinția Sa Valeriu Traian Frentiu, Episcopul Oradiei, în anul 1937 (Greco-catolic).
Biserica are o lungime de 18,40 m, lățimea de 7,40 m și înălțimea în interior, până la boltă, de 6,80 m. Intrarea se face din pridvor în tindă. De aici se intră în pronaos și în naos, acestea alcătuind o singură încăpere. Altarul bisericii este spre răsărit. Tot din tinda se urcă în cor, iar din cor în turnul clopotniță. Turnul este prevăzut cu trei clopote: mare, mijlociu și mic. Clopotul mare a fost turnat în anul 1937. Cel mijlociu provine de la biserica veche și nu se cunoaște anul fabricației. Clopotul mic este tot de la biserica veche și a fost donat de către Roman Filip în anul 1832.
Între anii 1992-1995 a fost renovată complet: s-a tencuit interiorul, s-a pictat în stil bizantin, tehnică frescă, s-a pictat iconostasul, s-au executat și montat lambriuri, s-au făcut unele reparații exterioare. Toate cheltuielile au fost suportate de către credincioșii ortodocși (134 familii - 12.000.000 lei vechi). Preot a fost ic. Ioan Coste, iar epitrop domnul Sălăjan Grigoriu. A fost resfințită de către Preasfinția Sa Dr. Ioan Mihălţan, Episcopul Oradiei, în anul 1995.
În anii 2002-2003 a fost renovată complet în exterior: s-a înlocuit țigla de pe acoperiș cu tabla de aluminiu, s-a tencuit în terasit, s-a realizat încălzirea centrală; toate veșmintele liturgice și obiectele de cult au fost înnoite. Cheltuielile au fost suportate în totalitate de către credincioșii ortodocși (110 familii - 180.000.000 lei vechi). Preot a fost ic. Dan Haiduc, iar epitrop domnul Holhos Octavian. Slujba de sfințire s-a făcut în data de 20 iulie 2003, de către Preasfinția Sa Dr. Petroniu Florea, Episcopul Sălajului, alături de un numeros sobor de preoți și câteva sute de credincioși.
Preoții parohi ai bisericii au fost: Victor Cristea, între anii 1911-1945 (greco-catolic), Aurel Pop - 1945-1984 (Greco-catolic,ortodox), Alexandru Horvat - 1984-1990, Ioan Coste - 1990-1997, Dan Haiduc - 1997-prezent.
Amintim în cele din urmă, faptul că cel mai important eveniment actual din viața Parohiei și a bisericii este sărbătoarea hramului bisericii, Sf. Prooroc Ilie, pe data de 20 iulie a fiecărui an, când se săvârșește Taina Sf. Maslu de obște, cu participarea mai multor preoți și a numeroși credincioși.

 

Biserica ortodoxă Petenia
A fost ridicată pe cheltuiala credincioșilor (Greco-catolici la acea vreme), în anul 1931, preot fiind Victor Cristea, epitrop Marian Teodor, iar maistru zidar Victor Păușan. Potrivit unor documente din arhiva Parohiei, biserica de lemn a fost adusă din satul Bogdana, Jud. Cluj, dar dintr-o monografie parohială alcătuită de către preotul Horvat Alexandru, și potrivit mărturiei credincioșilor vârstnici ai Parohiei, aflăm că biserica a fost adusă cu carele cu boi, peste deal, din localitatea Meseșenii de Sus, fiind cumpărată de către credincioșii din Petenia.
Biserica are o lungime de 14 m, lățimea de 5 m, iar înălțimea interioară, până la boltă de 5 m. Fundația este din piatră și beton, peste care s-a turnat o cunună de beton până aproape la nivelul geamurilor (pentru a căștiga înălțime față de biserica veche). Peste cununa din beton sunt așezate bârnele și acoperișul, de la biserica cumpărată și adusă din Meseșeni. Intrarea se face dinspre apus, în pronaos, apoi în naos, acestea fiind despărțite printr-un perete din lemn de aproximativ un metru înălțime. Altarul este spre răsărit. Din pronaos se urcă în cor, iar de aici în turnul clopotniță. Biserica are două clopote: mare și mic. Clopotul mare a fost turnat la Sibiu, în anul 1921, iar cel mic tot la Sibiu, în anul 1931.
Din anul 2004 filia Petenia a devenit Parohie, și după doi ani au început ample lucrări de renovare interioară și exterioară a bisericii. S-a înlocuit acoperișul, s-a renovat complet exteriorul (tencuiala minerală), s-a tencuit interiorul, s-au montat lambriuri, urmând să se execute pictura în anii ce urmează. S-a primit un ajutor financiar de 10.000 lei, din partea Consiliului Județean Sălaj, toate celelalte cheltuieli fiind suportate de către credincioșii ortodocși ( Pr. Pușcaș Laurian Mihai, paroh)


Biserica greco-catolică Horoatu-Crasnei
Din 1990 cultul greco-catolic căreia nu i s-au retrocedat bisericile vechi și-a desfășurat activitatea în capele improvizate, în casa D-nei Burcus Irina până în 1999, și de atunci până azi în casa parohială cumpărată în același an. În septembrie 2007 s-a început construirea noii biserici, în centru lângă casa parohială. Biserica este după modelul mănăstirilor din Moldova, proiectul a fost făcut gratuit de D-l arhitect Arboreanu (Cluj), calculul de rezistență (de asemenea gratuit) de d-na inginer Gribovski Lucia (Cluj). Parohia numără azi 35 de familii structurată pe procente aproximativ egale ca vârstă (preot paroh Romulus Avram).

 

Biserica ortodoxa Sf.Nicolae din Stârciu- monument istoric
Satul Stîrciu este atestat documentar încă din 1341, avînd o populație majoritar românească. Aceasta a trecut la biserica greco-catolică de la începutul secolului al XVIII-lea. În acest context apare surprinzătoare prezența bisericii ortodoxe Sf. Nicolae construită între 1904-1911. Noua biserică se construiește într-o poziție relativ centrală.

Biserica a fost sfințită de către Miron Cristea, primul Patriarh al României Mari, pe atunci Episcop al Caransebeșului la 12 septembrie 1912.
Clădirea surprinde prin calitatea arhitecturală în contextul în care satul este unul sărac.
Biserica are o singură navă la care s-au atașat două hore semicirculare la interior și poligonale la exterior. Turnul clopotniță constituie un volum separat alipit fațadei vestice. Biserica este acoperită cu o boltă de lemn finisată cu stuc ce devine suport pentru pictură.
Un colectiv al Facultății de Arhitectură și Urbanism din cadrul Universității Tehnice Cluj a alcătuit la cererea primăriei Horoatu Crasnei un studiu amanunțit despre biserica care să servească ca argument pentru includerea acesteia în rîndul monumentelor istorice. Acest lucru se va întâmpla în 2010.
Preot paroh este dr. Florian Onica.

 

Biserica ortodoxă (fostă greco-catolică) Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Stârciu
Biserica este construită în anul 1945 și până în 1948 a fost greco-catolică.

 

Biserica ortodoxă din lemn din Poiana Stîrciului
Biserica este construitaădin lemn în anul 2006, în locul numit Poiana Stîrciului și este netarnosită. Hramul propus de donatori este "Sfinții Ciprian și Justina". Are în apropiere "Izvorul Leacurilor", considerat miraculos, datorită numeroaselor vindecări din ultimii 50 de ani.

 

Biserica Reformată (calvină) Horoatu Crasnei
Biserica reformată este așezată pe strada Horoat care este locuită îndeosebi de populație de etnie maghiară. Pe locul actualei biserici reformate se amintește în documente istorice de existența unei biserici romano-catolice, construită din lemn pe la anul 1470. Actuala biserică a fost construită pe la sfârșitul secolului al XVII-lea din piatră cu acoperișul din șindrilă, având o arhitectură în stil gotic și renascentist. Biserica de piatră care a înlocuit pe cea de lemn a fost tot romano-catolică, dar din anul 1567 când populația maghiară a tecut la calvinism, datează ca biserică reformată. Pe lângă biserică a funcționat o școală confesională până în 1869 când a trecut sub tutela statului, iar în 1919 s-a redeschis și a funcționat până în 1923.
Dimensiunile bisericii sunt: lungime 25 m, lățime 10 m, înălțime 8 m. Atât în interior cât și în exterior biserica este zugrăvită în alb. Conform tradiției reformate în biserică sunt: masa domnului, amvonul și 30 de banci. Orga din biserică datează din 1875, făcută de Kalonics Istvan din Odorheiul Secuiesc. Biserica a intrat în circuitul monumentelor istorice din România. Pastor este Salanfaly Judit.

Înapoi